“My inside and outside are matching”
Am zacut in fata mirarii, glasul fiindu-mi retezat de incertitudini, dar m-am inceput in secunda urmatoare cu detasarea moralului liber.
Ma temeam ca tentatia singuratatii ma va sfarama in picaturi de roua albastra, dar totul s-a transformat in solidul palpabil.
Mi-ar fi placut sa ma beau din causul palmei tale… imi voi da foc la ganduri, am sa le-arunc in ceai si ma voi sorbi incet incet incet.. pana la ultimul gand.
heaven
sentimente de sfarsit de drum; sa luam o pauza haotica si sa ne scormonim prin sertarele gandirii dupa piticii jucausi.
daca ai mei sunt mai dubiosi inseamna ca am ajuns.
daca..
Daca ti-as pune pistolul la tampla, ai mai vrea sa te privesti in oglinda?
Daca ti-as oferi trandafiri sangerii, ai mai vrea sa ma ascunzi in gradina?
Daca ti-as musca din palma, ai mai putea sa imi mangai pielea catifelata?
Daca ti-as arata adevarata mea fata, ai mai vrea sa ma privesti dimineata cand dorm?
Daca ti-as spune cele mai intime secrete ale mele, ai mai vrea sa ma cunosti?
Daca ti-as secera picioarele, ai mai vrea sa parcurgem viata impreuna?
Daca ti-as spune cate visez, ai mai putea respira de dorinta?
Daca ti-as saruta sufletul, ai mai putea iubi?
….
Am visat ca mi-au crescut crengi, si frunze si raze de Soare din crestet.
Era o zi frumoasa de vara, cu miros de iarba cosita si vant jucaus printre gene.
Ne plimbam pe trotuarul visarii si ne citeam in palme. Simetria perfecta a mainilor noastre ne conducea spre nicaieri si nicaieri am ajuns. Vom pleca din capul nostru, fiecare cu alt scop si vom ajunge amintirea noastra.
Amintirea mea si amintirea ta vor continua balansul in ceata pana ce una va ceda sub covorul de corpuri de oameni.
Va sta ascunsa acolo pana ce iuresul banal al zilei de ieri se va masca-n firesc.
Mai trece un an peste noi….sa le zambim zic.
Aberatii
Imi spui ca spre nicaieri ma poarta pasii
Ca sangele putred mai crede-n orgolii
Aberatii…
Imi spui ca cerul adoarme prin statii
Si toamna imparta linistita manifeste
Imi spui ca spre niciodata ma indrept grabita
Si zaruri se rotesc in urma mea
Aberatii…
Imi spui ca fantana fericirii noastre va albi
Si ca timpul, alergand, a adormit in clepsidra.
Imi spui ca a mai alunecat o privire pe gheata
Si intr-o palma a mai crescut
Un fir de roua
Aberatii…
Vom alerga spre un taram pustiu
Va plange atunci timpul
Dar nu ne va fi prea tarziu,
Sa prindem rasaritul
