iubind himere
de ce ne apropiem de oameni daca nu avem nevoie de ei? de ce le cautam prezenta daca ne plictisim atat de repede?
sa te lasi condus de moment nu este tandru, nici romantic si nici firesc. e trist ca nu-ti poti controla simturile si nici impulsul.
dar ce poate fi mai trist decat iubirea neimpartasita? ce poate fi mai sfarsit decat senzatia de gol ce ti-o lasa imaginea cuiva?
ne impiedicam unii de altii pe aleile vietii si credem ca-i destin? fii atent pe unde calci, sunt carbuni incinsi in ochii fiecarui om demn de mila.
mila nu se iubeste, mila nu naste pasiuni, mila nu iti va hrani spiritul.. te va sugruma ca o ceasca plina cu zat si nisip umed in palme.
singuratatea copleseste intimitatea si te trezesti gol pe podea in cautarea irisului pierdut in ochii strainului ce a uitat sa te intrebe cat e ceasul.
mandria iti macina firul de par si te trezesti vorbind ca-ntr-un film mut, mimand fericirea cu gust de ciorba.
ne lasam pacaliti de marii poeti ca iubirea apare, te atinge cu un fulg de ciocolata… dar caramida din casa uitata nezidita si usa mereu deschisa iti va aduce frig.
te va tintui la podea pana vei avea puterea sa rontai din omul ce-ti starneste toate relele sentimentale si iti ridici un ochi spre pervaz.
iubind o himera te seci de spirit si devii festin pentru cei ce iubesc mila.. si ei la randul lor candva uimiti.
oameni cu inteligenta lenesa si aciditate in stomac.
Pariu cu destinul
O dimineata minunat de banala, ma ajuta sa-mi cern trecutul de greseli.
Am atatia ani in cap incat ma impiedic de fiecare clipa trecuta fara sens.
Privesc visatoare in viitor si ma gasesc aici, alaturi de porti nedeschise, de trairi netraite si cuvinte rostite maine.
Este cea mai egoista zi, cu parfum de lacramioare si gust de portocala rosie; fluturii au intrat la loc in stomac si viata ne primeste goi de continut.
Toamna imi ramane visare si pun pariu cu destinul; fericirea nu se vinde la colt la strada iar inimile nepotrivite zac de-atunci pe caldaram.
Dansul..
Pe piane mai cad
Degete lungi in surdina
Si timpul s-ambracat de-atunci
In balerina
Dansand cu toamna printre simfonii
Ploua de-atunci
Pe clapele noptii
Si frunzele s-au imbracat in frac
Toamna se logodeste cu valsul
Pierzandu-se-n balansuri
De ceata.
inger
Trimite-mi un inger
Cu aripile lui sa-mi scrijeleasca in irisi credinta
Sa pot uita
Tot ce-a trecut neobservat prin viata mea
Bucati de lumina nascute din blestem;
Trimite-mi un inger
Sa pot crede ca viata
Ne imbraca pe toate-n mireasa
Fantasme albastre
Cazute-n etern
Trimite-mi un inger
Sa pot sa-nteleg
Steaua batrana si alba
Ce uita sa moara
Licar de suflet
Care ne iarta
Trimite-mi un inger.
ciclicitate
In zari de pustiu ma pierd
Si pasii mi-i indrept spre surdo-mut
Un ciob de ranjet despletit
Ma macina amarnic si grabit
Ard anii langa mine, ma contopesc cu ei
Timid, apoi nebun
Ma inhaleaza ziua prin narile secundei
Ma obsedeaza vantul cu frunze jucause.
Imi cauta orgoliul febril prin minte,
Manusi cu degete de lut crapate si tristeti abandonate.
Vad Universul rastignit pe-o stanca a Soarelui
Care a-nghetat demult intr-o tacere surda.
Stau la masa tacerii cu fruntea rezemata de-o privire
E o nunta de aripi albastre
Si frunze blonde plutesc despletind in tacere lumina
E un vis ce inca n-a-nceput
Un vis ce se dorea demult visat
Si era.. ciudat.
Vant turbat cu aripi de rugina si stropi de culoare banala
Miros de vise somnambule si priviri sudate pe ziduri de umbre.
eu unde sunt in formula Universului?
