S-a spart oglinda definitiei..
Cuvinte banale, scrise in ciuda
Transforma decorul in cioburi de oglinda ..
Cioburile imi gusta pielea, este perfecta
Abia asteapta sa-mi simta goliciunea
Le privesc cum adulmeca, ..cum privesc cu ochi ciudati, flamanzi
Incep din talpa, imi masoara grosimea
Ma gadila mai intai, apoi incep saruturi diforme sa-mi scrijeleasca ura
Imi urca pe pulpa, in spatele genunchiului e un loc de odihna, imi fura sarutul si taie cu sete
Incepe sa-mi placa, te scoate din mine ..
Imi urca pe coapsa, se opreste, priveste
E totul mult prea alb, ii trebuie culoare
Incepe sa sculpteze, pana ce coapsa devine perfecta
Ajung sa urasca atingerea ta, e inca acolo .. adormita .
Imi urca spre burta, timid .. apoi mai sigur
Ma traseaza de-a lungul, scot urma din mine .. si-mi urca spre stern
Ma sperii, e rosul prea crud ..
Durerea n-o simt, e mult prea adanca in mine ..
Ii zambesc si-i spun “aici nu poate sa ma doara”..
Ciobul razlet imi arunca priviri piezise “ba da, te doare, trebuie sa te doara, vrei sa te doara .. a ajuns sa-ti placa”
Il rog sa ma mai lase putin, vreau sa simt totul .. Pentru ultima data vreau sa-ti mai vad privirea , sarutul, melancolia si setea si dorinta si porii si zbaterea pleoapei, mangaierea subtila prin vene … dar, nu ma lasa .. e crud si rau si ma pandea de mult si ii e pofta ..
Incepe sa te scoata din mine cu primul fir de par, cu unica privire , cu simplul tau sarut.
Un alt ciob ajunge mult prea adanc, vrea sa-mi sape inauntru, il prind speriata in palma.
Imi scuipa mana, miroase a tine.. si intra, priveste.
E negru.. prea multe contraste, prea mult intuneric .. se sperie si-mi urca spre buze .
Imi da mai multa culoare, imi sparge ideea confuza, imi ia si dantura si urca in haos, se pierde .. tot cauta, esti peste tot, sunt umbre, il simt febril …
Il simt in irisi, zambeste demonic, imi traseaza ecouri, imi transforma ideile, ma aseaza pe pat, ma priveste din ochiul mintii si ma lasa asa ..
Imi tipa din usa : “Ma voi intoarce, am sa te cos si vei putea pasi in lume”
Imi curg lacrimi de sange .. “-durerea era in mine ” ii strig ” de ce m-ai vrut urata ? “
“sa poti sa te privesti de-afara, esti banala …, in tine ai intuneric si demoni si foc ..esti o frunza de iarna uitata-ntr-un pom pustiu “
Este de-ajuns ?
Asta e
Printre vise
Se vor roti negresit anotimpuri
Si amintiri vor seca in balti imense de lacrimi
Urandu-ti ” Calatorie placuta”
Si .. acolo
Poate timpul va fi mult mai timp
Si va curge mult mai aproape de adevar.
Acolo,
Poate pasii vor invata un alt mers
Acela spre fericire.
Acolo,
Poate oamenii vor fi mult mai prieteni
Nepunandu-si intrebari ,
Nelamurind si neexplicand nimic.
Acolo,
Poate nimeni nu te va intreba ” Cat e ora ?”
Si poate nimanui nu-i vei putea raspunde unde mergi.
Acolo,
Poate vei fi mult mai altul
Dar, poate inteles
Insa , de aici
Nu poti sa iei decat speranta
Si nu-ti ramane sa uiti decat
Ca, de fapt ….
ASTA E !..
cuvinte banale
Cand visele-ti par goale,
Hraneste-le cu amintiri.
Cand amprentele-ti sunt reci,
Mangaie-ti fruntea.
Sub pleoapele goale,
Arde dorinta de uitare si vid.
Te crezi magic si te vrei uituc,
Intr-o lume mizera.
Barbosul.. se joaca cu sufletele noastre…
Si cred ca ii place cum le legam si dezlegam, cum ne amagim crezand ca am gasit linistea..cum innebunim cand nu gasim solutii.
De ce ne schimbam asa ? De ce nu putem fi statornici in ceea ce ne dorim ? Am mai spus candva ca il voi alege pe cel mai sincer om sa-mi fie partener de cursa lunga. Cel ce imi va spune de la inceput, ca minte, inseala, este lenes, ca la un moment dat nu ii va mai pasa de mine .. de la inceput. Il voi simti cel mai sincer om si cu el voi calari timpul.
Ma dor esecurile prietenilor mei, ma intristeaza familiile bazate pe inimi nepotrivite si ajung sa cerseasca fericire la colt de strada.
Se spune ca viata este in doi timpi .. timpul cautarii si timpul implinirii. Dar cand stii care este momentul, cand sa stii ca ajungi la implinire cand tu continui sa cauti ?
Ne cladim vise, dorinte, impartim o eugenie si apoi .. nimic. Ne luam totul inapoi, daca am putea am sterge si amintirea din noi.
Ce rost sa-ti doresti sa ai oameni aproape daca nu-i poti tine ? ce rost sa-ti doresti sa fii iubit daca nu poti face fata sentimentului ? ce rost sa iubesti cand nimeni nu si-o doreste ?
Ma macina grabit toate intrebarile astea si nu cred ca imi voi putea raspunde. Suntem nimicuri cu ochi goi si ne petrecem serpuitor drumul prin viata .
Ma duc la Viena sa joc macau cu sufletul meu …
