Intre noi
Calatoresc trenuri fara opriri si directii
Intre noi
Sunt doar pasi inegali si absenti
Intre noi
Sentimente alearga fara sens si se ascund
Intre noi
Au ramas numai aripi amestecate
Ale unor zboruri absurde.
Artizanul cuvintelor noastre
Si-a gresit cariera si in cele din urma
A luat diploma “surdo-mut”.
Intre noi
Infinitul si-a gasit adapost
Intre noi
Sunt parfumuri ce emana cordial tacerea.
Timpul e smuls din calendare,
Iar tandretea se masoara in ani lumina
Intre noi
Au decedat anotimpuri in sentimente deghizate
Si totusi..
Intre noi
cum sa-ti aduni cioburile
Mereu vom ramane pulbere , gleznele vor saruta asfaltul explodand de castane imbatranite si caprui si albastre si gri; Inecati in plansul ierbii vom strivi intre pleoape degetele nemuririi, care nu ne-a atins probabil din egoism; sau poate vom sugruma intre saruturile noastre bucata de Soare care ne mai ajunge din cand in cand din urma .
Vom mai plange poate peste noi, vom mai rade poate peste altii, dar vom pleca la fel -toti, din aceeasi gara, toti cu acelasi tren, toti spre acelasi .. aproape mereu.
Mereu .. vom ramane .. cateodata- si noi – si altii.
De unde incepe timpul tau ?
Si ai visat mereu ?
Cati sunt reali in clipa ta ?
Cat Soare ai lasat in casa ?
Placerea iti calauzeste pasii ?
Dar cat vrei sa mai placi ?
Mai bine-ti colorezi .. o talpa
Nu poti sa nu gresesti
Mi-am descaltat drumurile si vad cum unghia mi-a ros ciorapul prost cusut.
Mi-am sters noroiul uscat de pe haine si incerc sa merg intr-un picior si-o mana , ambele pe partea stanga .
Invata sa sara precum un purice ce-a supt tot sangele ramas pe san .
Imi dau seama ca a fost un pas gresit , nu stiu decat drumul spre stanga. Se ghideaza dupa busola inimii, ce nu stie drumul inapoi .
Succed miscarile cu piciorul drept, iar mana ramane agata langa umar, inutila.
Imperfectiune roasa de timpuri slabe…
Imi lipseste epiderma lipsita de pori. Imi curat ungherele de triste atingeri, matasea se agata de san .. in drumul ei spre podea .. si rasuflu .
Imi era dor de mine .. fara tine.
Tu si un…patrat
Intind mana spre tine
Incerc sa-ti ating urma si umbra
Esti intr-un alt abis..
Patratele degetelor mele
Isi clatesc colturile
In golul uitat intre noi .
Mana cade tacuta
Si timpul se rupe.
Tu, iti aduni incet unghiile
Si eu constat ca, de fapt,
Nu exista nici o mana
Si nici eu nu exist
Esti numai tu
Si un patrat
Fara colturi….
