si ce daca ploua de jos in sus?!

decembrie 21, 2008 at 8:53 PM (cuvinte, incertitudini, nimicuri) (, )

Astept un pacat sa-mi descrie sinceritatea
Astept o pasare sa-mi descrie orizontul
Astept o pleoapa sa ma strabata de-alungul
Astept o mangaiere sa-mi rapuna visarea
Astept un cuvant sa-mi strige disperarea

Ploua usor cu tunete ce se izbesc de visele mele si ma tem ca le vor trezi.
Oamenii trec absenti prin dreptul vitrinei mele si nu reusesc sa ma priveasca inauntru, sunt grabiti…O graba perfida am si eu in firul de par… ma consoleaza vantul, il duce departe in neant cu tot cu tresariri de clipa si se face liniste …

scrie-mi scrisoare de unde praful nu-ti mai calca in palme

Permalink Scrieti un comentariu

sfarsitul unei saptamani

decembrie 6, 2008 at 9:00 PM (cuvinte, incertitudini, nimicuri)

Azi am uitat sa ma mai trezesc din mine.
Dimineata cu regrete.. regret ca in timp nu am devenit mai atenta, mai sincera , mai rationala, mai putin impulsiva, mai putin nervoasa.. aleg sa tac si sa regret ca nu am vazut la timp …Lipsa mea de reactii ma oboseste.. uneori.. si aleg contrariul..
Oare vatmanii cand se uita in oglinda lor mare.. pot cuprinde toate visele din tramvai ? Oare li se pare trist sa mearga pe acelasi drum de fiecare data? Oare stiu cum sa recunoasca oamenii vii?
Ti-am mai spus ca mi-as dori sa te pot urmari intr-o zi ? sa-ti privesc gesturile , privirile, cum calci asfaltul ? cum iti balansezi mainile ? cum iti indrepti privirea catre cer? Mi-ar placea sa te privesc cum schimbi melodiile din cap si cum zambesti. Cum schimbi amintirea cu fiecare sunet….
Te-am strans atat de sincer in brate …incat am simtit ca sunt orfana. Te-am privit in adanc, stand unul cu fata spre celalalt ca si cum ne-am fi gasit dupa un drum lung pe care l-am strabatut nenascuti.
Imi pare rau ….iubirea nu trebuie sa doara!


Permalink Scrieti un comentariu

si ce daca simt..

decembrie 6, 2008 at 8:58 PM (cuvinte, incertitudini, nimicuri)

Iti cuprind spatele cu viata mea,
In care te trag inconstient .
Imi pare dimineata mult prea sarata,
Prea multe cuvinte raman nerostite ,
Si teama de tine , imi arde talpile .
Un singur sarut pe fruntea ingandurata,
Ma arunca timid in viata reala.
Imi ascut gandurile in haul simtirii
Si-mi rotunjesc marginile palmei sub porii tai,
Fulgii delicati spinteca eterul,
Mult prea pregnant din parul tau.
Nu-mi spal pulpele de teama
Sa nu vad urmele incertitudinii
Si-adorm cu o mana spre tine.
Iti simt tresarirea, visul si frica
Imi joc rolul minor mult peste final
Si-ti spun ca sunt bine
Te lasi pacalit de confuzia mea
In evidentele, regretabile.. cuvinte banale.

Permalink Scrieti un comentariu