Fotini

Sa vina Doamne o apa sa ne spele,
Cuvinte nu mai sunt sa ne-ntelegem..
Suntem prea prinsi in piatra sufletului nostru
Si haul ne apasa moale-n crestet
Ca asteptam cuminti sfarsitul.
Si asa mi-am adus aminte de ce am scris prin ‘90.

Ne obseda fiecare gand nerealizat,
Oh! Si cate aveam !
Numai noi stim cum le faceam
Uitate.
Ne obseda fiecare pata
Oh! Si cate aveam!
Numai noi stim cum le scoteam
Basma curata.
Ne obseda orice tipar
Caci era stas
De erai slab, de erai gras
Era la fel.
“Masinarii absurde”,  hm!
Radeam cand auzeam de-acei roboti
Asa eram si noi, azi nu se mai ascunde
Asa eram, si-aveam si roti
Sa ne-nlesneasca mersul.
Mergeam mintind, chiar alergam
Dar vai! Tot spre minciuna.
Minteam, facusem tic si profitam
De cei ce nu stiau inca sa minta.
Un Univers imens de adevar
Zacea mocnind in noi
Ca un vulcan
In timp record
A explodat!