….
Am visat ca mi-au crescut crengi, si frunze si raze de Soare din crestet.
Era o zi frumoasa de vara, cu miros de iarba cosita si vant jucaus printre gene.
Ne plimbam pe trotuarul visarii si ne citeam in palme. Simetria perfecta a mainilor noastre ne conducea spre nicaieri si nicaieri am ajuns. Vom pleca din capul nostru, fiecare cu alt scop si vom ajunge amintirea noastra.
Amintirea mea si amintirea ta vor continua balansul in ceata pana ce una va ceda sub covorul de corpuri de oameni.
Va sta ascunsa acolo pana ce iuresul banal al zilei de ieri se va masca-n firesc.
Mai trece un an peste noi….sa le zambim zic.
Dansul..
Pe piane mai cad
Degete lungi in surdina
Si timpul s-ambracat de-atunci
In balerina
Dansand cu toamna printre simfonii
Ploua de-atunci
Pe clapele noptii
Si frunzele s-au imbracat in frac
Toamna se logodeste cu valsul
Pierzandu-se-n balansuri
De ceata.
ciclicitate
In zari de pustiu ma pierd
Si pasii mi-i indrept spre surdo-mut
Un ciob de ranjet despletit
Ma macina amarnic si grabit
Ard anii langa mine, ma contopesc cu ei
Timid, apoi nebun
Ma inhaleaza ziua prin narile secundei
Ma obsedeaza vantul cu frunze jucause.
Imi cauta orgoliul febril prin minte,
Manusi cu degete de lut crapate si tristeti abandonate.
Vad Universul rastignit pe-o stanca a Soarelui
Care a-nghetat demult intr-o tacere surda.
Stau la masa tacerii cu fruntea rezemata de-o privire
E o nunta de aripi albastre
Si frunze blonde plutesc despletind in tacere lumina
E un vis ce inca n-a-nceput
Un vis ce se dorea demult visat
Si era.. ciudat.
Vant turbat cu aripi de rugina si stropi de culoare banala
Miros de vise somnambule si priviri sudate pe ziduri de umbre.
eu unde sunt in formula Universului?
vreau
Am calcat pe ceara topita din ochii tai
Si m-am blocat in frumusetea intelepciunii tale
Imi redai aerul uitat in buzunarul calcat pe dos
Si iti imbratisez sufletul ce umbla haotic pe strazi.
Vreau sa impartim aceeasi ceasca de cafea, in aceeasi dimineata cu gust de verde, cu acelasi zambet tamp in ochean, in aceeasi camera dubla.
mi-e greu la margine de tine
Demoni hilari ne bantuie absenta
Ne macina prezentul si trecutul are gust de dupa amiaza frivola
Ma las coplesita de prezenta ta
Si ma bucur de tine pana la ultimul fir alb
Nu intelegi nimic din mine si nici nu te condamn
Eu nu ma mai inteleg de mult.
