Pariu cu destinul
O dimineata minunat de banala, ma ajuta sa-mi cern trecutul de greseli.
Am atatia ani in cap incat ma impiedic de fiecare clipa trecuta fara sens.
Privesc visatoare in viitor si ma gasesc aici, alaturi de porti nedeschise, de trairi netraite si cuvinte rostite maine.
Este cea mai egoista zi, cu parfum de lacramioare si gust de portocala rosie; fluturii au intrat la loc in stomac si viata ne primeste goi de continut.
Toamna imi ramane visare si pun pariu cu destinul; fericirea nu se vinde la colt la strada iar inimile nepotrivite zac de-atunci pe caldaram.
ciclicitate
In zari de pustiu ma pierd
Si pasii mi-i indrept spre surdo-mut
Un ciob de ranjet despletit
Ma macina amarnic si grabit
Ard anii langa mine, ma contopesc cu ei
Timid, apoi nebun
Ma inhaleaza ziua prin narile secundei
Ma obsedeaza vantul cu frunze jucause.
Imi cauta orgoliul febril prin minte,
Manusi cu degete de lut crapate si tristeti abandonate.
Vad Universul rastignit pe-o stanca a Soarelui
Care a-nghetat demult intr-o tacere surda.
Stau la masa tacerii cu fruntea rezemata de-o privire
E o nunta de aripi albastre
Si frunze blonde plutesc despletind in tacere lumina
E un vis ce inca n-a-nceput
Un vis ce se dorea demult visat
Si era.. ciudat.
Vant turbat cu aripi de rugina si stropi de culoare banala
Miros de vise somnambule si priviri sudate pe ziduri de umbre.
eu unde sunt in formula Universului?
vreau
Am calcat pe ceara topita din ochii tai
Si m-am blocat in frumusetea intelepciunii tale
Imi redai aerul uitat in buzunarul calcat pe dos
Si iti imbratisez sufletul ce umbla haotic pe strazi.
Vreau sa impartim aceeasi ceasca de cafea, in aceeasi dimineata cu gust de verde, cu acelasi zambet tamp in ochean, in aceeasi camera dubla.
mi-e greu la margine de tine
Demoni hilari ne bantuie absenta
Ne macina prezentul si trecutul are gust de dupa amiaza frivola
Ma las coplesita de prezenta ta
Si ma bucur de tine pana la ultimul fir alb
Nu intelegi nimic din mine si nici nu te condamn
Eu nu ma mai inteleg de mult.
7
femeile frumoase nasc morminte vii
barbatii cranceni nasc nevoi ascunse
si cuplurile de ceara se traiesc pe ele insile.
voi lacrima peste destinul nescris
si voi pietrifica misticul in porii inchisi ai societatii, cu o floare.
societatea bolnava ma va adulmeca.. doar atunci cand voi decide EU.
mi-am pus botine de smarald sa calc in calea mea, un pas singur pentru mine.. celalalt la dreapta ta.
as vrea sa tip, dar e mult pentru nimic, atingem piscul nostru de nisip si simt cum ma sparg.
Adio e mai ieftin ca oricand!
