Aberatii
Imi spui ca spre nicaieri ma poarta pasii
Ca sangele putred mai crede-n orgolii
Aberatii…
Imi spui ca cerul adoarme prin statii
Si toamna imparta linistita manifeste
Imi spui ca spre niciodata ma indrept grabita
Si zaruri se rotesc in urma mea
Aberatii…
Imi spui ca fantana fericirii noastre va albi
Si ca timpul, alergand, a adormit in clepsidra.
Imi spui ca a mai alunecat o privire pe gheata
Si intr-o palma a mai crescut
Un fir de roua
Aberatii…
Vom alerga spre un taram pustiu
Va plange atunci timpul
Dar nu ne va fi prea tarziu,
Sa prindem rasaritul
vino in locul meu
Vise zglobii cresc in pantecele meu;
Lumina oglinzilor ma fura enigmatic pe la colturi si devin cu mult mai clara.
Am strans toate dorintele in pumni si ti le-arunc in cap; traieste-le si tu sa vezi cum e femeie.
De astazi vreau sa fiu barbat.
Pariu cu destinul
O dimineata minunat de banala, ma ajuta sa-mi cern trecutul de greseli.
Am atatia ani in cap incat ma impiedic de fiecare clipa trecuta fara sens.
Privesc visatoare in viitor si ma gasesc aici, alaturi de porti nedeschise, de trairi netraite si cuvinte rostite maine.
Este cea mai egoista zi, cu parfum de lacramioare si gust de portocala rosie; fluturii au intrat la loc in stomac si viata ne primeste goi de continut.
Toamna imi ramane visare si pun pariu cu destinul; fericirea nu se vinde la colt la strada iar inimile nepotrivite zac de-atunci pe caldaram.
ciclicitate
In zari de pustiu ma pierd
Si pasii mi-i indrept spre surdo-mut
Un ciob de ranjet despletit
Ma macina amarnic si grabit
Ard anii langa mine, ma contopesc cu ei
Timid, apoi nebun
Ma inhaleaza ziua prin narile secundei
Ma obsedeaza vantul cu frunze jucause.
Imi cauta orgoliul febril prin minte,
Manusi cu degete de lut crapate si tristeti abandonate.
Vad Universul rastignit pe-o stanca a Soarelui
Care a-nghetat demult intr-o tacere surda.
Stau la masa tacerii cu fruntea rezemata de-o privire
E o nunta de aripi albastre
Si frunze blonde plutesc despletind in tacere lumina
E un vis ce inca n-a-nceput
Un vis ce se dorea demult visat
Si era.. ciudat.
Vant turbat cu aripi de rugina si stropi de culoare banala
Miros de vise somnambule si priviri sudate pe ziduri de umbre.
eu unde sunt in formula Universului?
vreau
Am calcat pe ceara topita din ochii tai
Si m-am blocat in frumusetea intelepciunii tale
Imi redai aerul uitat in buzunarul calcat pe dos
Si iti imbratisez sufletul ce umbla haotic pe strazi.
Vreau sa impartim aceeasi ceasca de cafea, in aceeasi dimineata cu gust de verde, cu acelasi zambet tamp in ochean, in aceeasi camera dubla.
