….
Am visat ca mi-au crescut crengi, si frunze si raze de Soare din crestet.
Era o zi frumoasa de vara, cu miros de iarba cosita si vant jucaus printre gene.
Ne plimbam pe trotuarul visarii si ne citeam in palme. Simetria perfecta a mainilor noastre ne conducea spre nicaieri si nicaieri am ajuns. Vom pleca din capul nostru, fiecare cu alt scop si vom ajunge amintirea noastra.
Amintirea mea si amintirea ta vor continua balansul in ceata pana ce una va ceda sub covorul de corpuri de oameni.
Va sta ascunsa acolo pana ce iuresul banal al zilei de ieri se va masca-n firesc.
Mai trece un an peste noi….sa le zambim zic.
Aberatii
Imi spui ca spre nicaieri ma poarta pasii
Ca sangele putred mai crede-n orgolii
Aberatii…
Imi spui ca cerul adoarme prin statii
Si toamna imparta linistita manifeste
Imi spui ca spre niciodata ma indrept grabita
Si zaruri se rotesc in urma mea
Aberatii…
Imi spui ca fantana fericirii noastre va albi
Si ca timpul, alergand, a adormit in clepsidra.
Imi spui ca a mai alunecat o privire pe gheata
Si intr-o palma a mai crescut
Un fir de roua
Aberatii…
Vom alerga spre un taram pustiu
Va plange atunci timpul
Dar nu ne va fi prea tarziu,
Sa prindem rasaritul
vino in locul meu
Vise zglobii cresc in pantecele meu;
Lumina oglinzilor ma fura enigmatic pe la colturi si devin cu mult mai clara.
Am strans toate dorintele in pumni si ti le-arunc in cap; traieste-le si tu sa vezi cum e femeie.
De astazi vreau sa fiu barbat.
Pariu cu destinul
O dimineata minunat de banala, ma ajuta sa-mi cern trecutul de greseli.
Am atatia ani in cap incat ma impiedic de fiecare clipa trecuta fara sens.
Privesc visatoare in viitor si ma gasesc aici, alaturi de porti nedeschise, de trairi netraite si cuvinte rostite maine.
Este cea mai egoista zi, cu parfum de lacramioare si gust de portocala rosie; fluturii au intrat la loc in stomac si viata ne primeste goi de continut.
Toamna imi ramane visare si pun pariu cu destinul; fericirea nu se vinde la colt la strada iar inimile nepotrivite zac de-atunci pe caldaram.
Dansul..
Pe piane mai cad
Degete lungi in surdina
Si timpul s-ambracat de-atunci
In balerina
Dansand cu toamna printre simfonii
Ploua de-atunci
Pe clapele noptii
Si frunzele s-au imbracat in frac
Toamna se logodeste cu valsul
Pierzandu-se-n balansuri
De ceata.
