simturi lipsa
Libertate himera cu iz de vara tomnatica
In palme-mi racesc saruturi ce se vor amintite
Adulatie in ritm visator si circular.
Dragoni adormiti in epiderme ascunse
Se feresc brutal din calea râului sentimental.
Priviri carnivore trec pragul inocentei si ma prefac in cristale timide
E greu sa simti pe mute…
Nu poti sa nu gresesti
Mi-am descaltat drumurile si vad cum unghia mi-a ros ciorapul prost cusut.
Mi-am sters noroiul uscat de pe haine si incerc sa merg intr-un picior si-o mana , ambele pe partea stanga .
Invata sa sara precum un purice ce-a supt tot sangele ramas pe san .
Imi dau seama ca a fost un pas gresit , nu stiu decat drumul spre stanga. Se ghideaza dupa busola inimii, ce nu stie drumul inapoi .
Succed miscarile cu piciorul drept, iar mana ramane agata langa umar, inutila.
Imperfectiune roasa de timpuri slabe…
Imi lipseste epiderma lipsita de pori. Imi curat ungherele de triste atingeri, matasea se agata de san .. in drumul ei spre podea .. si rasuflu .
Imi era dor de mine .. fara tine.
Tu si un…patrat
Intind mana spre tine
Incerc sa-ti ating urma si umbra
Esti intr-un alt abis..
Patratele degetelor mele
Isi clatesc colturile
In golul uitat intre noi .
Mana cade tacuta
Si timpul se rupe.
Tu, iti aduni incet unghiile
Si eu constat ca, de fapt,
Nu exista nici o mana
Si nici eu nu exist
Esti numai tu
Si un patrat
Fara colturi….
S-a spart oglinda definitiei..
Cuvinte banale, scrise in ciuda
Transforma decorul in cioburi de oglinda ..
Cioburile imi gusta pielea, este perfecta
Abia asteapta sa-mi simta goliciunea
Le privesc cum adulmeca, ..cum privesc cu ochi ciudati, flamanzi
Incep din talpa, imi masoara grosimea
Ma gadila mai intai, apoi incep saruturi diforme sa-mi scrijeleasca ura
Imi urca pe pulpa, in spatele genunchiului e un loc de odihna, imi fura sarutul si taie cu sete
Incepe sa-mi placa, te scoate din mine ..
Imi urca pe coapsa, se opreste, priveste
E totul mult prea alb, ii trebuie culoare
Incepe sa sculpteze, pana ce coapsa devine perfecta
Ajung sa urasca atingerea ta, e inca acolo .. adormita .
Imi urca spre burta, timid .. apoi mai sigur
Ma traseaza de-a lungul, scot urma din mine .. si-mi urca spre stern
Ma sperii, e rosul prea crud ..
Durerea n-o simt, e mult prea adanca in mine ..
Ii zambesc si-i spun “aici nu poate sa ma doara”..
Ciobul razlet imi arunca priviri piezise “ba da, te doare, trebuie sa te doara, vrei sa te doara .. a ajuns sa-ti placa”
Il rog sa ma mai lase putin, vreau sa simt totul .. Pentru ultima data vreau sa-ti mai vad privirea , sarutul, melancolia si setea si dorinta si porii si zbaterea pleoapei, mangaierea subtila prin vene … dar, nu ma lasa .. e crud si rau si ma pandea de mult si ii e pofta ..
Incepe sa te scoata din mine cu primul fir de par, cu unica privire , cu simplul tau sarut.
Un alt ciob ajunge mult prea adanc, vrea sa-mi sape inauntru, il prind speriata in palma.
Imi scuipa mana, miroase a tine.. si intra, priveste.
E negru.. prea multe contraste, prea mult intuneric .. se sperie si-mi urca spre buze .
Imi da mai multa culoare, imi sparge ideea confuza, imi ia si dantura si urca in haos, se pierde .. tot cauta, esti peste tot, sunt umbre, il simt febril …
Il simt in irisi, zambeste demonic, imi traseaza ecouri, imi transforma ideile, ma aseaza pe pat, ma priveste din ochiul mintii si ma lasa asa ..
Imi tipa din usa : “Ma voi intoarce, am sa te cos si vei putea pasi in lume”
Imi curg lacrimi de sange .. “-durerea era in mine ” ii strig ” de ce m-ai vrut urata ? “
“sa poti sa te privesti de-afara, esti banala …, in tine ai intuneric si demoni si foc ..esti o frunza de iarna uitata-ntr-un pom pustiu “
Este de-ajuns ?
Legaturi stranse …de cap
In drumul existentei mele, am invatat sa accept. Sa accept ceea ce este frumos, sa accept lumea din jurul meu, sa accept frigul, sa accept anotimpurile, sa accept tantarii, sa accept ca iarba nu e vesnic verde, sa accept ca familia nu ne-o alegem si mai ales ca oamenii se schimba.
Si eu fac parte din acest lant, si eu la randul meu sunt acceptata. Sau nu.
Cel mai mult, din tot ce este in jurul, mi-e frica de oameni. Aceste fiinte puternice, ce au puterea de a manipula, ce au puterea de a distruge totul, de a cladi orice.
Ma invart haotic in jurul sferei mele, ma privest dinauntru si ma privesc din afara mea. Ce ar trebui sa fac astfel ca omenii jurului meu sa fie multumiti ?
Camera asta ma inghite din ce in ce mai mult si ajung sa ma refugiez in fiecare firicel de praf …Ma vreau inapoi in lumea mea, globul ala inchis ermetic din care ieseam doar pentru a mai fura o privire. Aripile le-am strans pe langa corp si penele imi cad.
Serviciul meu, absurd si inutil, ma roade prin haul creat de oameni. “esti prea people care.. nu poti fi in echipa noastra”. Fuck you !!! Atata ipocrizie si mizerie nu am gasit in nicio carte. Voi nu veti avea loc in cartea vietii mele, va strivesc din mine inainte de a incerca sa pasiti in memoria mea.
